Tot ceea ce facem noi este in folosul societatii... Poate e prost spus, nu neaparat in folosul societatii ci parte integrata din ea. 99% din actiunile noastre sunt dictate de un cod impus de societate. Sa nu se inteleaga gresit, eu cred ca aparitia societatii a fost unul dintre cei mai importanti pasi din evolutia speciei noastre.
Nu ne place sa admitem faptul ca facem parte dintr-o masinarie, citim 1984 si ne trec fiori pe sira spinarii... Vorbim despre binele oferit de organizarea actuala a societatii, despre dreptul de a te exprima liber... Si la ce s-a ajuns?! Am ajuns sa folosim notiuni precum relativitatea drept scuza... Acum nu ne mai ascundem dupa deget ci ne ascundem in spatele relativitatii indivizilor si a dreptului la libera exprimare. Te duci intr-o bodega din centrul vechi si auzi indivizi discutand peste o bere despre ipocrizia societatii in care traim. Discutia lor oarecum importanta si care in alte conditii le-ar arata iesirea din turma, ii trimite inapoi datorita actiunilor lor. Stau la o bere deci participa voluntar in sustinerea ipocriziei pe care o blameaza.
Eu nu imi permit sa spun ca societatea este ipocrita fara a recunoaste ca si mie mi se poate adresa acelasi apelativ. Dar recunosc ca societatea in care traim cu totii promoveaza niste valori indoielnice si sustine masti.
Societatea nu trebuie carpita, nu merge atitudinea aceasta. O lege noua si un nou fond pentru pensii nu o sa inlature ipocrizia in care ne scaldam zi de zi.
Ar fi superb daca as putea sa pun societatea la zid si sa ii trag un glont in cap.