"Let us make a special effort to stop communicating with each other, so we can have some conversation."

Stam la un loc, ca acuma. Suntem mereu, toti intr-una ...

  
Realitatea este de cele mai multe ori plictisitoare... e ucigator de plictisitoare! Si nu ca ar fii Universul plictisitor ci pentru ca noi nu suntem pe aceasi lungime de unda cu el...
Nu avem energia unui animal de prada sau fericirea lenta a unui melc. Lupii, melcii si oricare alta vietuitoare sau nu sunt perfect adaptate sa faca ceea ce au evoluat sa faca. Chestia asta e deprimanta, e deprimanta din doua puncte de vedere: 1) noi nu stim in ce am evoluat si ce trebuie sa facem 2) intr-un mediu natural suntem cam praf... Si pentru ca Mama Natura nu o mai putem numii acasa am inventat tot felul de lumi imaginare cu reguli ciudate, anorganice, care sa ne dea sentimentul unei apartenente. Eu nu ma simt ca acasa intre cladiri de beton si sticla si nici nu pot spune ca ma simt ca acasa intr-o padure (si il numesc mincinos pe ala care are tupeul sa zica ca el se simte ca acasa in natura!). Nu prea pot spune ca imi inteleg semenii, in adevaratul sens al cuvantului a intelege, si stiu ca nici ei nu ma inteleg pe mine si momentan coexistam intr-o relatie de ignorare. Dar ma gandesc ca va fi crunt pentru mine atunci cand aceasta relatie nu va mai fi suficienta ...
Cautam extraterestrii pentru ca nu avem prieteni, cautam o divinitate pentru ca nu ne intelegem si ne cladim un scop subred doar ca sa nu avem impresia ca traim degeaba...
Si acum vine a N-a parte trista, noi ne simtim depasiti de situatie si cerem ajutor dar nu vrem sa fim ajutati. Strigatul nostru de ajutor este defapt dorinta noastra de a ne auzii opiniile/doleantele/durerile si in vocea altcuiva, noi vrem un tovaras de suferinta nu cineva care sa ne inlature suferinta. Avem o problema grava cu lucrurile simple... Problema asta e atat de vasta incat refuzam sa acceptam lucrurile asa cum sunt, si daca mai sunt si simple atunci cotele de dezastru sunt depasite de cateva ori...
Eu cred ca toata treaba asta pleaca din faptul ca nici unul dintre noi nu este dispus (in orice fel de situatie) sa il inlature pe EU din ecuatie. Nu stiu ce a mers rau in 2 mil de ani de evolutie, dar undeva de-a lungul drumului lucrurile au luat o curba gresita rau...

In concluzie as spune ca noi, ca specie, nu avem nici un tel, nici un rost natural si ca suntem o eroare grava pe care Universul o va corecta cat mai curand!